*korinakrauz

Dragostea e ceva absurd. Imposibil de definit, este cel mai la moda sentiment. Oriunde intorci privirea dai de cupluri amorezate care-si jura iubire vesnica. Gelu+Aneta=love. Da, da, da...stim...iubirea e in floare. Pana la urma, dintr-un sentiment nobil, a ajuns o biata stratagema terfelita de advertising. Toti vor dragoste si fac orice pentru a obtine. Evident fiecare cu o abordare personala: unii isi reconstruiesc vietile pe net, altii merg pe la mama ciresica si matusa capsunica-de-mai, fara a-si da seama ca tot ce nu este involuntat e de o falsitate mai mult decat evidenta. Doar ca falsitatea acceptata de ambele parti e inofensiva, nu?
De ce te obosesti sa-i promiti eternitatea unei persoane, pentru ca mai apoi sa dai vina pe 'nepotrivirea de caracter' pentru despartire? Sa va spun un lucru: eternitatea reprezinta afirmarea existentei prin negarea timpului. Plecand de la premisa ca suntem muritori, si deci, dependenti de timp, eternitatea nu este o valoare ce poate fi definita sau atribuita umanului. Asa ca renuntati la juraminte false, declaratiile de complezenta, pe care nici voi nu le simtiti cu adevarat. Nu poti afirma ca ai iubit cu adevarat daca dupa un anumit interval de timp esti gata de alte promisiuni efemere. O iubire totala, adevarata este mortala. Moarte care nu se inregistreaza la nivel cortical, ci la nivel spiritual, sufletesc, in urma careia ramai amputat, incapabil sa mai simti, sa mai traiesti cu aceiasi intensitate. Atunci cand esti in stare sa renunti la egoism, la narcisism pentru a idolatriza o alta fiinta, atunci cand esti pregatit pentru sacrificiul suprem, atunci poti spune ca iubesti. Pana acolo...ai o activitate libidinala normala.
Paradoxul apare atunci cand observi ca in cele mai multe cazuri iubirea nu este congruenta la ambii parteneri. Mereu cineva iubeste si celalalt este iubit. E doar o problema de transfer al diatezei pasive.
Deci iubirea nu este perfecta? Si care e problema mea? Nici noi nu suntem perfecti, asa ca un atribut uman nu poate fi perfect inca din declararea variabilelor. Desi...din punct de vedere cosmic, dupa imprastierea fiintei in fiinte multiple, iubirea este forta ce asigura reintoarcerea la unitate, marcata prin trecerea de la haosul primitiv la ordinea desavarsita...Asa ca nu ar trebui sa acceptam si sa aspiram decat la iubirea perfecta si totodata utopica.
Cu toate acestea te incapatanezi si spui: „Nu! La mine e diferit!". Dar pentru cat timp? La fel cum sinusul e bijectiv doar pe restrictii, la fel putem spune ca pentru o fractiune de secunda totul a fost perfect. Atat de perfect incat da in neverosimil.
Suntem 6 miliarde de oameni in lume...fiecare cu universul sau, format din conceptii, defecte, calitati si tot ceea ce ne defineste ca fiinte umane. Aceasta este doar perspectiva universului meu, asa ca nu pot presupune cam dreptate in vreo privinta, avand in vedere evidentul subiectivism. Asa ca daca consideri ca ai aflat ce e iubirea, nu te obosi sa-mi demontrezi unde gresesc, ignora-ma si savureaza-ti fractiunea de eternitate...